CSS - Introducere

Introducere în CSS

CSS este un acronim provenind din Cascading Style Sheets, care înseamnã "foi de stil în cascadă". În documentele W3C, CSS nu e definit ca un nou limbaj, ci ca un mecanism care permite formatarea documentului HTML. CSS-ul nu exclude HTML-ul din pagina web. Nu se poate realiza o pagină web folosind numai CSS, care a fost proiectat astfel încât să conlucreze cu HTML-ul. Tagurile HTML au fost iniţial destinate pentru a defini conţinutul unui document. Pentru a afişa "Acesta este un antet", "Acesta este un paragraf" sau "Acesta este un tabel", trebuiau folosite taguri ca 'h1','p','table' etc. Modul de aranjare al documentului era sarcina browser-ului, fară a fi folosite taguri de structură.

Pe masură ce Netscape şi IE continuau să adauge noi taguri HTML şi atribute (ca tagul şi atributul color) sintaxei HTML originale, devenea din ce în ce mai greu să creezi site-uri web în care conţinutul documentelor HTML să fie separat clar de aranjamentul documentului. Stilurile definesc cum să fie afişate elementele HTML 4.0, aşa cum face tagul font sau atributul color în HTML 3.2. Stilurile sunt salvate în mod normal în fişiere diferite de cele cu extensia html. Foile de stil externe vă permit să schimbaţi apariţia şi aranjarea tuturor paginilor în site-ul dvs. web, doar prin editarea unui singur document CSS. Dacă aţi încercat vreodată să schimbaţi fontul sau culoarea tuturor anteturilor din paginile web pe care le-aţi creat, veţi întelege cum CSS vă poate scuti de multă muncă inutilă. Proiectanţii CSS-ului au urmărit îndeosebi separarea între conţinutul paginii (textul destinat vizitatorului şi imaginile din pagină) şi codul-sursă. Folosind CSS, se ajunge la un control mai fin asupra paginii web, la scăderea dimensiunii în octeti a paginii web, atunci când codul CSS e conţinut într-un fişier extern. Modificând fişierul CSS extern, modificăm simultan toate paginile web în care acesta e inclus. Se pot crea efecte mai sofisticate decât cele produse de codul HTML: suprapunerea unei imagini peste altă imagine, a unui text peste alt text, impresia de relief, efectul hover, afişarea unor fonturi mai mari decât h1 etc.

CSS este foarte util în Web design, deoarece le permite developerilor să controleze stilul şi chenarul mai multor pagini web în acelaşi timp. Ca web developer puteţi defini un stil pentru fiecare element HTML şi să-l aplicaţi câtor pagini web doriti. Pentru a face o schimbare globală, schimbaţi stilul şi toate elementele din paginile web vor fi modificate automat.

Dezavantaj lucrului cu CSS este că pagina conţinând cod CSS poate arata diferit în navigatoare diferite, deoarece nu toate browserele interpretează codul CSS la fel.
Adăugând cod JavaScript, se obtin efecte şi mai sofisticate, chiar de animatie. CSS + JavaScript = DHTML (Dynamic HTML). Aceste efecte spectaculoase justifică titulatura de "artişti CSS" sau "artizani CSS" acordată unor creatori de pagini web.
Foile de stil dau posibilitatea specificării informaţiei despre stil în mai multe feluri. Stilurile se pot specifica într-un singur element HTML, în interiorul elementului al unei pagini HTML sau într-un fişier extern CSS. Dintr-un singur document HTML se pot face referiri către mai multe foi de stil externe. Deci, un stil din interiorul unui element HTML are cea mai mare prioritate, ceea ce înseamnă că va suprascrie fiecare stil declarat în tagul , într-o foaie de stil externă şi în browser.

JavaScript - Folosire

Ce puteţi face cu JavaScript

JavaScript vă permite să creaţi o interfaţă activă cu utilizatorul, să dea o impresie vizuală plăcută în timp ce navigaţi prin paginile site-ului. Puteţi verifica validitatea informaţiilor introduse într-un formular înainte ca datele să fie trimise către server. Puteţi face calcule matematice, crea pagini HTML dinamice, personalizate în funcţie de opţiunile utilizatorului sau al browserului. JavaScript controlează browserul, şi prin intermediul scripturilor puteţi deschide ferestre noi, puteţi afişa mesaje de avertizare şi puteţi pune mesaje în bara de stare a ferestrei browserului. Puteţi genera ceasuri, calendare şi documente cu timpul înscris. Puteţi chiar verifica prezenţa plug-in-urilor în browser, şi puteţi redirecta utilizatorul spre o pagină diferită în cazul în care browserul nu are un anumit plug-in.

Se pot detecta plug-in-urile în browserele Netscape Navigator 3.0 sau mai nou (pe orice sistem de operare) şi în Internet Explorer 5.0 sau mai nou (doar pe platforma Macintosh).
O menţiune importantă: programele care rulează pe calculatorul utilizatorului sunt numite aplicaţii client-side (aflate pe partea de client), şi programele care ruleaza pe server (inclusiv CGI-urile) sunt numite aplicaţii server-side (aflate pe partea de server).

Deoarece JavaScript rulează pe calculatorul dumneavoastra, i-au fost impuse o serie de limitări, majoritatea din raţiuni de securitate, şi anume:
- nu permite citirea sau scrierea de fişiere pe calculatorul utilizatorului. Singura excepţie este permisiunea de a scrie în directorul de cookie-uri al browserului, dar şi aici sunt anumite limite.
- nu permite citirea/scrierea de fisiere pe server. Alternativa este să rulaţi pe server un program care să preia datele trimise de script şi să le scrie pe server (un CGI, scris într-un limbaj precum Perl sau PHP, sau un program Java.
- un script JavaScript nu poate închide o fereastră de browser care nu a fost deschisă de el. Astfel se evită situaţia când intraţi pe un site şi vi se închid celelalte ferestre active care conţin alte site-uri...
- nu poate citi informaţii dintr-un browser care conţine o pagina web de pe un alt server, ca să nu puteţi afla pe ce site-uri navigează utilizatorul.

JavaScript - Introducere

Introducere în limbajul JavaScript

Limbajul JavaScript a fost inventat de o echipă de la Netscape, care dorea să facă browserul lor să interacţioneze mai mult cu utilizatorul şi să facă paginile mai dinamice. Deşi au nume asemănătoare, limbajele JavaScript şi Java nu au nimic în comun unul cu celălalt. La început, când a fost introdus în browserul Netscape Navigator prima variantă de scriptare rudimentară, se numea LiveScript. În aceeaşi perioadă, Java era deja lansat şi era din ce în ce mai cunoscut şi se anticipa a fi un limbaj revoluţionar. Ulterior, Netscape a actualizat browserul Navigator pentru a permite rularea de appleturi Java în Navigator 2, dar odată cu aceste actualizări a redenumit LiveScript în JavaScript.

Java este un limbaj de programare dezvoltat şi comercializat de compania Sun Microsystems. Limbajul Java este descendent al familiei de limbaje de programare C şi C++, iar cu ajutorul lui se pot crea diverse aplicaţii şi se poate controla funţionarea diverselor aparate electronice. Principala utilizare a limbajului Java în domeniul web (client-side), în browserul utilizatorului, este crearea de appleturi, aplicaţii mici care sunt descărcate prin Internet şi rulează în cadrul browserului. Datorită compatibilităţii interplatformă a limbajului Java, aceste appleturi ar trebui să ruleze identic pe orice browser care permite executarea de cod Java.

Appleturile Java sunt adăugate în pagina web prin folosirea tagului 'html'. Când browserul întâlneşte acest tag, el descarcă appletul Java de pe server, iar appletul va rula în porţiunea de ecran specificată în tag.

Un script JavaScript este un program inclus într-o pagina HTML. Deoarece este încadrat de tagul , textul scriptului nu apare pe ecran, dar este rulat şi interpretat de către browser. Tagul este prezent cel mai frecvent în secţiunea a paginii HTML, deşi se pot pune şi în secţiunea . De obicei, scripturile care urmează să afişeze mesaje pe ecran sunt scrise în 'body'.

Când Microsoft a văzut că limbajul JavaScript devenea popular, a preferat să-şi construiască un limbaj propriu, foarte similar cu limbajul JavaScript, dar nu chiar identic, denumit JScript.